vineri, 3 iulie 2015

Haiducii (VI)

-  Dapăi, ce vrei, muiere? Iarnă se cheamă că e, aşa că să ningă. Tu ai grijă să nu îngheţe apa, iar eu dacă văz că ninge aşa şi peste un ceas, mă duc să rânesc zăpada ca să putem să mergem prin curte.
- Vezi numai să cureţi de zăpadă şi poteca spre puţ. Tare mi-i frică să nu se îngreuiască şi să nu putem să mergem apoi după apă.
-  Eh, nu îţi fie aşa frică, punem zăpada la topit în odaie, peste noapte. Nu am murit noi cincizeci de ierni, nu murim nici în asta. Iară dacă o fi să murim, ce atâta bai?
-  Nu cobi aşa, eu nu vreau să mor. Măcar să îl mai văd pe Dan, să ştiu că e bine, că e şi el cu rostul lui, cu casă şi nevastă. Îmbătrâneşte pe drumuri cu negustoriile lui şi geaba mai strânge parale. Bătrân nu îl mai ia nimeni de bărbat. Şi Catinca, vădit nemulţumită de calea apucată de feciorul ei, oftă adânc de mai multe ori, în timp ce se aşeză pe o rogojină şi îşi potrivi mai bine baticul negru, gros, pe capul ei.